Una dintre calitatile umane pe care nu o putem neglija este dorinta unui individ de a se evidentia cu ceva dintre ceilalti si una dintre metodele derajnante, si (probabil) complet ineficienta este ascultarea muzicii cu volumul sonorului dat la maxim, suficient cat sa fie observat, sau mai bine spus auzit, de cat mai multe persoane din jur (adica sa fie in centrul atentiei).
Casa nu-i dezamagim pe toti adeptii metodei, o sa recunoastem ca aceasta metoda functioneaza … sau cel putin functioneaza pe cei de acelasi tip si poti fi recunoscut drept “tipul cu muzica tare”, “tipul bengos din masina”, “tipul jmecher”, “melomanul de la etajul 3″ si alte calificative din aceasta categorie.
Este un fenomen care poate fi observat oriunde: in apartamentul vecin, in casa vecina, la semafor in masina, in parcare in masina (de ce nu?), cu un casetofon pe pe umar si alte improvizatii interesante … important este sa ai “echipamentul” necesar.
Din pacate, aceasta metoda are si un dezavantaj pentru individul care tine neaparat sa se evidentieze astfel si anume il da de gol: este falos si nu-i pasa de cei din jur, adica este un individ ignorant sau mai “popular”: nu da doi bani pe voi, asa ca daca intamplator l-ati calcat pe picior, v-ati impiedicat de masina lui, ati scuipat intr-o directie si intamplator se afla acolo, etc., nu trebuie neaparat sa aveti remuscari de constiinta, pentru ca sentimentul este reciproc. Ignoranta si nepasarea sunt evidente, pentru ca nici nu se pune problema ca individul care “practica” aceasta metoda de evidentiere sa se fi gandit vreo secunda la ceilalti pe care-i deranjeaza din jurul lui.
Daca este sa ne luam dupa principiul corectitudinii, atunci tratament corect si comportament civilizat ar trebui sa primeasca doar cei care merita.
Si acum, in stilul CulmeaProstiei, punem o intrebare retorica: oare sa nu existe si alte metode de a se evidentia pentru indivizii respectivi? Oare asta este tot ce pot (si aici nu ne referim la sonorul dat si mai tare)?