Suntem in perioada campaniilor electorale, lucrurile parca au inceput sa se miste, dintr-o data toata lumea a inceput sa devina interesata de tara, toti fac promisiuni electorale in care si-ar da si sufletul si jura pe cel mai sfant ca o sa trecem intr-o noua epoca (bineinteles, daca o sa fie alesi ei) de inflorire sociala si culturala, ca o sa ne fie mai bine si problemele noastre incet, incet o sa dispara.
Realitatea insa este cam alta, ca dupa schimbarea de la revolutie, am cam avut un progres ciudat: companii mari si uzine distruse sau vandute pe doi lei, agricultura distrusa, progres intern modest si bineinteles tare multa saracie. Bineinteles ca am avut si avantaje, ne puteam duce in unele tari sa lucram pe un salariu ‘mai mare’ la meserii cum sunt: cules de capsuni, constructii, baby sitter, etc.
Fiecare ‘individ politic’, care venea cu noi promisiuni si sperante, la sfarsitul mandatului nu se dovedea decat o alta dezamagire si de multe ori interesele de a ‘mulge’ ce a mai ramas prin tara, erau mai prioritare decat cele fata de noi oamenii simpli: infractionalitate crescuta, alimentatie cu chimicate de tot felul (E-uri), poluarea aerului, violenta in media (filme cu crime, filme porno, etc.) si senzatia aceea de gust amar in gura ‘parca ceva ar putea merge mai bine’.
O promisiune electorala daca ar fi s-o simplificam si s-o reducem la o propozitie, pentru toti ar suna cam asa:
Cei dinaintea noastra nu se pricepeau la nimic si erau foarte corupti, dar daca ne alegeti pe noi (unica scapare a voastra), o sa venim cu viziuni noi si forte poraspete si o sa fie totul extraordinar. Nu ne intereseaza decat bunastarea tarii si a oamenilor.
Din pacate toate aceste promisiuni sunt valabile pana la alegerea in functie de catre popor al unui anumit reprezentat. Din acel moment, lucrurile se schimba radical si acele promisiuni incep incet, incet sa se piarda si alte ‘lucruri’ incep sa devina prioritare.
Daca este sa ne luam dupa criticile lor unii fata de altii, ar iesi ca nu sunt buni nici unul.
Loading ...