Toată lumea este într-o goană după apartamente şi case în ziua de azi. Preţurile la aceste apartamente şi case au sărit cele mai inimaginabile praguri, care oarecum este o evoluţie firească a pieţii: creşte oferta, cresc şi preţurile. Pe undeva toate bune şi frumoase până aici, doar că piaţa românească de case şi apartamente a mai făcut o “îmbunătăţire”, de data asta în detrimentul nostru şi anume a scăzut calitatea caselor şi apartamentelor predate.
Nu cred că este totuşi o problemă nouă calitatea în construcţii, dar până acum se întâmpla la stat şi noi cei mai obişnuiţi nu simţeam asta, mai scârţâia puţin acoperişul la şcoala recent reparată sau curgea apa prin clase, se cârpea puţin şi mai mergea până la anul următor, după care punct şi de la capăt, reparaţie iarăşi (pe banii noştri).
Dar să revin de unde am pornit, la noi oamenii simpli, care teoretic la banii care-i dăm ar trebui să primim cel puţin lucruri de calitate.
O să încep cu un caz real: un prieten de-al meu s-a mutat într-un bloc nou, de afară totul părea frumos. Un pic lipsa gresiei de pe partea din faţă a scărilor te trimitea cu gândul la o economie de materiale, dar în rest la suprafaţă era bine.
Era un bloc de patru etaje, avea chiar şi lift, care tot nu mergea, dar din câte se spunea într-o lună trebuia să fie gata … ce mai, blocul viselor cu oamenii care în sfârşit şi-au găsit cuibuşorul, în care unii din ei pun temelie unei vieţi în comun sau poate chiar a unei familii noi.
Mă întâlnesc cu el peste o săptămână şi cu zâmbet pe buze şi entuziasm îl întreb ce mai face noua lui casă. Am primit un răspuns care nu era de aceiaşi părere cu entuziasmul meu, adică răspunsul era trist cu nuanţe de disperare.
Ce povestea suna ca într-un film de comedie (doar că acolo râdem): mobilier care plutea pe parchetul umflat de la apa fierbinte ce curgea din ţevile prost îmbinate, tavane din rigips umede de la apa care curgea de la vecinul de sus, gresii de cea mai bună calitate sparte pentru a găsi “pricina” scurgerii de apă, uşi “antifurt” care protejau cetăţenii de groaza care-i aştepta în apartamentele lor … afară, ialele la câteva uşi se blocase, cred că erau cele mai ieftine.
M-am dus în vizită mai spre toamnă şi hai să iau liftul. Am constatat că nu mergea. M-am consolat cu ideea că fac bine la inimă şi o să trăiesc cu un an sau doi mai mulţi şi am urcat pe jos până la etajul patru, simţeam cum îmi bate inima şi mă deranjau din când în când gândurile: “Lasă-te de cafea! Lasă-te de cafea! … Mai fă sport! Mai fă sport!” … le-am alungat rapid. De data asta el m-a întâmpinat cu zâmbet … de o săptămână nu-i mai curgea apa în casă … şi vecinii care şi-au luat garaj la subsol aveau maşinile jumate în apă, garajul se umpluse cu apă ca o cadă mare care nu-şi găsea deloc scurgerea. Uşa cu deschidere automată de la intrare în garaj nu mai avea puterea de a se deschide de la atâtea probleme, aşa că a cedat, dar nici nu era nevoie de ea, cine mai vroia să-şi mai ţină maşina în acel “garaj de lux” de la subsol.
Să revin şi la partea mai reală a problemei, adică morala şi să vă dau câteva sfaturi. La cumpărarea de case sau apartamente nu vă uitaţi cum arată machetele alea frumoase şi marele zone rezidenţiale. Asiguraţi-vă că primiţi toate informaţiile care vă interesează.
Treaba cu avansul dacă e să-mi zic părerea, eu nu l-aş da. E mult mai bine, corect şi real să dai banii pe un lucru care-l vezi (care şi acesta poate avea vicii ascunse), decât pe nişte vise care se pot transforma în cele mai mari coşmaruri ale voastre.
Era să uit, blocul prietenului meu nu a căzut, chiar dacă a fost construit puţin peste spaţiul vecinului de lângă, stă falnic în picioare şi aşteaptă primitor cum numai el ştie oamenii acasă.
Loading ...