Plata amenzi de circulaţie

Prostii de circulaţie

Acest candindat la topul nostru, topul prostiei, a fost un pic mai greu de depistat. Ţin minte că anul trecut, când m-am dus să plătesc impozitul pentru anul precedent, m-am trezit cu câteva amenzi de circulaţie neplătite, fară de care nu puteam să închid anul şi să-mi plătesc impozitul rămas. Am fost puţin surprins de acest lucru ştiind că eram la zi cu amenzile, dar găsindu-mi câteva explicaţii aberante cu camere de supravegheat traficul si sisteme automate de inregistrare amenzi pentru depăşirea vitezei le-am plătit până la urma.

Anul acesta, ca orice cetăţean cu maşină mă duc să plătesc impozitul rămas pe anul trecut şi culmea, iar aceeaşi poveste, mă trezesc ca mai am o amendă de plătit. Problema este că de data aceasta ştiam sigur că am plătit-o în termen de 48 de ore. O vizită la administraţia financiară de sector speram să-mi lămurească problema şi mi-a lămurit-o: amenzile plătite la CEC nu sunt procesate automat de către poliţia română!

Ca într-un deja-vu mi-am adus aminte de anul trecut şi despre amenzile fantomă care le-am plătit de două ori. Întrebarea este, cum statul permite aşa ceva, este practic o ţeapă, de ce se permite plata amenzilor la o instituţie unde nu se ţine cont de ele? Cum se justifică intrarea acelor bani în cont?

Bineînţeles că persoana de la administraţia financiară s-a oferit să-mi anuleze restanţa la acea amendă, dacă prezint chitanţa care dovedeşte plata, problema este cine păstrează chitanţele jumate de an.

Există totuşi o soluţie la această problemă, cu doua condiţii care vă pot solicita puţin memoria: să ştiţi care din amenzi sigur le-aţi plătit şi să mai ţineţi minte la ce sucursală CEC aţi plătit acea amendă. La CEC depuneţi o cerere de eliberare duplicat la chitanţă şi în decursul a maximum o lună puteţi obţine acel duplicat de chitanţă cu care vă puteţi duce la administraţia financiară să anulaţi restanţa la acea amendă.

Dacă tot trebuie să-mi duc contabilitatea amenzilor, să păstrez chitanţele, să ţin minte sucursalele CEC, care este rostul sistemelor informatice care sunt achiziţionate pe bani grei de către stat?

Atenţie! Amenzile de circulaţie plătite la CEC nu sunt procesate automat de poliţia română, la plata unei amenzi de circulaţie trimiteţi o copie la secţia de poliţie care a emis procesul verbal (iar o solicitare de memorie). Nu aruncaţi chitanţele până la confirmarea plăţii amenzilor!

Voteaza -1 in top prostieVoteaza +1 in top prostie

Smecher şi fraier

Prostie socială

Viaţa din ziua de azi fie din motive financiare sau sociale, e diferită de cea de acum câteva zeci de ani şi sigur e mai diferită de acum câteva sute de ani. Valorile morale şi sociale se schimbă şi se adaptează la tipul de societate care ne înconjoară şi în care trăim. Poate câteodată ca să ne dăm seama în ce mediu trăim putem vedea mai bine dacă ne uităm la manifestările sociale ale indivizilor.

Doi termeni vehiculaţi foarte mult şi care au prins mult teren în România este şmecher şi fraier. O să încercam să intrăm puţin în esenţa acestor termeni, eventual să-i înţelegem şi să vedem de ce ar putea face parte din cursa după culmea prostiei.

Ce este un şmecher sau cel puţin cum este perceput de restul persoanelor din aceiaşi categorie? Un şmecher este un individ care încearcă prin diverse metode, de obicei mai puţin legale şi/sau mai puţin orientate spre bunele moravuri şi reuşeşte să obţină un avantaj material sau statutar mai sporit decât cei din grupul de admiratori al lui, adică persoanele care îl consideră şmecher şi faţă de care se crede el. Termenul de şmecher este foarte relativ, deoarece poţi fi şmecher raportat la cei din scară de la tine, dar nu mai poţi fi şmecher raportat la nu ştiu ce fiu de milionar, etc.

Ce este un fraier sau cel puţin cum este perceput de restul persoanelor din aceiaşi categorie? Acest individ, este o persoană, care conform cu standardele comunităţii în care trăieşte, nu reuşeşte nici măcar să se menţină la un nivel mediu al cerinţelor comunităţii. Termenul de fraier este de asemenea relativ la comunitatea care îl evaluează. De exemplu un tocilar poate fi considerat fraier de către comunitatea de la el din cartier si poate fi apreciat foarte mult de către profesorii de la şcoală şi invers un şmecher de cartier poate fi considerat fraier de profesorii de la şcoală pentru că nu va avea unde să lucreze şi cu ce să-şi hrănească familia când va fi mai mare deoarece nu învaţă şi nu se comportă civilizat.

De ce s-a ajuns la acest tip de etalonare al indivizilor? Societatea contemporană, în contextul capitalismului în care ne aflăm, este bazată mult pe resursele materiale şi pe capital, adică bani. Termeni vechi ca deştept, inteligent, bun la inimă, raţional, respectuos, etc. nu reuşeau să caracterizeze complet anumite poziţionări sociale noi apărute la schimbarea sistemului social. Bineînţeles că ele existau şi înainte, dar nu aveau o aşa largă întrebuinţare cum au început să o aibă în ultimul timp.

Cel mai trist este că aceste cuvinte ne arată o latură nu chiar bună de sănătate a societăţii în care ne aflăm. De exemplu cuvântul şmecher de cel mai multe ori este asociat unor persoane care au făcut bani prin diverse metode dubioase sau care nu au un comportament social corect faţă de ceilalţi cetăţeni. Sau cuvântul fraier este asociat unor persoane cu calităţi sociale impecabile, cum ar fi politeţe, studiu, muncitor, corect, etc.

Întrebarea cea mai importantă este, de ce o parte a populaţiei a început să venereze mai mult calităţile rele la oamenii din jurul lor, decât calităţile bune? De ce unele persoane, în special cele catalogate şmechere, care se impun prin abuz asupra persoanelor din jur se simt mândri de lucrurile acestea? Să nu mai fi rămas în acele persoane şi alte calităţi de care să poată fi mândri? De ce unele persoane, care ar putea duce la un progres moral şi tehnologic al societăţii, fără de care nu avem nici o şansă să evoluăm sunt consideraţi fraieri şi sunt marginalizaţi? Sunt nişte întrebări pe care ar trebui să şi le pună fiecare din noi cel puţin odată şi să găsească cel puţin un răspuns, pentru a fi siguri că copiii lor vor creste întrun mediu cel puţin acceptabil pentru ei.

Voteaza -1 in top prostieVoteaza +1 in top prostie

Trecerea la calea ferată

Prostii de circulaţie

Deja nu sunt o raritate cazurile când cineva trece pe la calea ferată indiferent de acele semnale vizuale şi acustice. Această situaţie a început să devină un candidat important la culmea prostiei. Semnele de circulaţie au tendinţa în creştere de a deveni ceva opţional şi orientativ şi devin eclipsate de acţiuni inconştiente sau inexplicabile la volan al unor indivizi, care dacă nu se gândesc la ei, măcar să se gândească la cei pe care îi au ca pasager.

Trecerea la calea ferată

Neatenţia duce sub roţi.

Toţi ştiu cât este de ‘super tare’ să fii ‘super şofer’ şi să conduci cu viteză mare, să fii ‘regele şoselei’, dar doar cei care au avut un accident ştiu cu adevărat ce înseamnă imprudenţa: oase rupte, sânge, durere şi poate chiar moarte.

Semnele de circulaţie, chiar dacă de multe ori par ‘deranjante’, sunt o necesitate pentru circulaţie. Să ne imaginăm un moment în care nu există nici o regulă de circulaţie. Cum am trece o intersecţie? Cum ştim dacă vine un pericol pe un anumit sens de circulaţie? Cum ştim care e condiţia drumului şi cu ce viteză să mergem pe un anumit traseu? Pentru a clarifica, lămuri şi explica astfel de lucruri s-au inventat nişte reguli şi aceste semne de circulaţie, care folosesc un limbaj simplificat pentru a ne comunica aceste informaţii.

Respectaţi regulele de circulaţie şi dacă nu vă gândiţi la voi când conduceţi, gândiţi-vă la cei care sunt alături.

Voteaza -1 in top prostieVoteaza +1 in top prostie