Suplimente sau … generatia “chimicale”

Prostia în alimentaţie, Prostie socială

Unul dintre cele mai “la moda” ca si multe alte produse “scrise” pe creierele oamenilor de catre mecanismele media sunt suplimentele. Peste tot se spune “ai nevoie de suplimente” pentru ca sa faci muschi, ca sa nu mori, ca sa nu ai carente, etc.

Intrebarea este daca aceste suplimente solutioneaza si carentele intelectiale. Una dintre astfel de carente intelectuale este si “Ce stil de viata duc eu de am nevoie de chimicale ca sa traiesc?”. De ce am nevoie de muschii mari? De ce nu am o erectie fara o pastila? Este decizia mea de a avea muschi mari sau doar o iluzie creata de unii ca sa-si vanda unele produse? Sunt cu adevarat destept asa cum cred sau si aceasta tot este o iluzie?

Voteaza -1 in top prostieVoteaza +1 in top prostie

Urat, foarte urat … cel mai urat

Prostii medicale, Prostii sportive

Oare cum se comporta intern organismul unei persoane, ca reactie la chimicatele pe care le inghit sau le injecteaza in prostie unii “culturisti”, la recomandarea unor “pseudo-nutritionisti” fara nici o scoala medicala?

Voteaza -1 in top prostieVoteaza +1 in top prostie

Mancare pentru pisici

De speriat, Prostia în alimentaţie

A mai aparut o stire azi, nu neaparat unicul caz, dar poate cazul, care in sfarsit a reusit cumva, printr-un accident (mediatic) sa iasa la suprafata: “S-a nascut un pisoi cu doua capete”. Primul lucru care iti vine in minte este: “… dar de ce nu trei capete? … sau de ce nu patru? … sau de ce nu i-au pus denumirea Dragnonel?”.

Intrebarile in sine sigur atrag alte intrbari, de tipul: “dar de ce autorul vrea mai multe capete la pisica, in loc sa-i fie mila de ea?”, de unde vine si raspunsul: “exista mila din partea autorului, dar urmatoarea intrebare este, daca exista si maturitate din partea proprietarilor de pisici?”.

Cati dintre proprietarii de pisici, care folosesc acea mancare de pisici, cu miros insuportabil (cand intri intr-un magazin specializat), s-au gandit vreodata cu ce hranesc bietul animal? Este o metoda comoda si simpla de a “scapa” de el, dar oare ii face bine? Oare bietul animal poate sa-si dea seama, ca acea mancare este nociva pentru el sau pur si simplu, substanta “de gust” ii amageste papilele gustative si “reflexul de autoprotectie” nu mai are timp sa se intervina. Trebuie sa recunoastem ca noi (oamenii), fata de acea pisica avem si un avantaj pe care nu reusim sa-l folosim eficient … putem citi etichete.

Ce mancare pentru pisici putem folosi ca alternativa? Este o alta intrebare interesanta, dar la care ajungi sa constati rapid, ca optiunile sunt limitate. Nici pentru noi oamenii lucrurile nu stau mai bine, ajungi prin supermarketu-uri si daca incepi sa gandesti si sa citesti o eticheta de produs, constati ca nu prea ai ce cumpara … totul este plin de chimicate, menite sa eficientizeze procesul de productie, dar nu neaparat sa ne protejeze pe noi. Si in acea carne banala, daca incepi sa studiezi putin, te poti trezi ca ai hormoni, antibiotice, modificari genetice si alte chimicate, cu care au fost hranite animalele in procesul de productie. Incercati sa priviti ce face animalelor de strada aceasta mancare … o sa observati un lucru ciudat, avem animale obeze. Resturile de alimente pe care le consuma, ii fac sa fie obezi … un lucru care ar parea imposibil la prima vedere pentru un animal, care nu munceste la birou, nu sta in masina, nu sta in pat cu telecomanda si este nevoit sa faca miscare, deci nu poate fi sedentar.

Cand vom incepe sa gandim si sa analizam, depinde de fiecare din noi, pentru ca fiecare individ in parte ia propriile decizii si acele decizii ajung sa influienteze alta persoana sau de ce nu, chiar pisica de langa tine.

Voteaza -1 in top prostieVoteaza +1 in top prostie

Eu, prajitura si familia

Prostia în alimentaţie

Probabil multi dintre noi suntem tentati cu prajituri de tot felul, care se vand, aranjate frumos pe rafturi, la supermarket. Sunt asa mici si dragalase sau mari si colorate, cu ambalaje lucioase, mesaje care te indeamna sa le cumperi si desene care iti fac pofta. Si pofta nu se opreste aici, ci te indeamna sa cumperi ceva gustos si dulce pentru copilul tau sau de ce nu sa-i duci ceva bun si sotiei tale … o bucurie pentru ochi, urechi, limba si suflet.

Dar aceasta bucurie poate fi distrusa instantaneu, doar daca te paste norocul sa incerci sa citesti ambalajul si sa te uiti la compozitia acestor prajituri. Poti ajunge sa constati, ca in afara de faina, zahar si inca vreo doua cuvinte, din celelalte cateva zeci de substane, nu reusesti sa pronunti nici jumate, dar sa le mai intelegi. Stai si te intrebi, cum naiba o prajitura banala poate avea atatea chimicate in ea? Si nu doar te intrebi, dar incepi sa cauti prin lista de ingrediete … Oare are faina? I-au pus oare cacao adevarata? Are zahar sau nus’ ce alt indulcitor?

Mai citesti de vreo cateva ori eticheta aia si simti ca stomacul incepe sa transmita cateva semnale creierului amortit … “oare ce mi-ai dat frate sa diger aici? … stai sa vezi ce zice nenea ficat cand va ajunge sa le proceseze”. Dupa care te uiti la copilul tau si iarasi ideile incep sa-ti solicite neuronii … “asta micu va manca toata viata din astea? … oare aceste chimicate sunt bune pentru un copil ca el?”.

La un moment dat simti ca vine un miros placut din bucatarie si te loveste alt gand napraznic … “oare acele chimicate s-au dus direct in viitoarea celulita a sotiei mele? … oare ridurile de unde apar inainte de timp?” si uite asa constati, ca doar citind o eticheta, pe care puteai s-o arunci la gunoi de altfel, incepi sa fii filosof, incepi sa gandesi, incepi sa-ti pui probleme si incepi sa constati ca acele substrante te vaneaza in orice ambalaj l-ai putea deschide. Si fiind filosof asa, incepi sa-ti mai pui o intrebare … “oare cum reusea bunica sa faca prajitura ei gustoasa doar cu cateva ingrediente de la tara?”

Voteaza -1 in top prostieVoteaza +1 in top prostie