Daca in articolul precedent s-a discutat despre mania tv, acum se va discuta despre alta manie comerciala si anume “conferinta“. De data aceasta, nu este o manie a oamenilor simpli, ci este o manie profesionala. Oricine nu are ce face si vrea sa se mai “sparga in figuri putin”, se strang intr-un grup si fac o conferinta (o conditie obligatorie este ca toti “prezentatorii” sa fie “flamanzi” sau “disperati” dupa publicitate).
Din cate cunoaste oricine, care viziteaza sau oarecum este un “fan conferinte”, o conferinta “ofera ocazia unor persoane cu greutate sa impartaseasca din experienta lor unei audiente de muritori de rand”, dar din pacate de multe ori nu este chiar asa … cel putin nu partea “persoane cu greutate”. Si conferinta, ca si multe alte lucruri s-a transformat intr-un mecanism de promovare, si “persoanele cu greutate care sa impartaseasca experienta” au fost inlocuite cu “persoane cu o valoare dubioasa, care pretind ca au experienta si trebuie promovate, ca sa fie percepute asa”.
Reteta in sine este simpla. Se strange o gasca de “bibani verzi” (de obicei nu ati auzit nimic de ei niciodata), care servesc aceluias interes si care trebuiesc promovati. Sunt pusi sa citeasca unele texte (de multe ori nici nu sunt scrise de ei), se scrie un comunicat de presa despre “succesul fenomenal” (din pacate nu si despre succesul culinar de la bufet) si se prezinta ca “noile vedete” (sau somitati, daca preferati).
Exista si avantaje la astfel de conferitne. Daca tot calitatea prezentarilor si “prezentatorilor” este slaba, suntem siguri ca o vor compensa cu o masa buna … cu burta plina, parca nici nu mai auzi ce spune ala … cel putin, mancare gratis.