Eu, prajitura si familia

Prostia în alimentaţie

Probabil multi dintre noi suntem tentati cu prajituri de tot felul, care se vand, aranjate frumos pe rafturi, la supermarket. Sunt asa mici si dragalase sau mari si colorate, cu ambalaje lucioase, mesaje care te indeamna sa le cumperi si desene care iti fac pofta. Si pofta nu se opreste aici, ci te indeamna sa cumperi ceva gustos si dulce pentru copilul tau sau de ce nu sa-i duci ceva bun si sotiei tale … o bucurie pentru ochi, urechi, limba si suflet.

Dar aceasta bucurie poate fi distrusa instantaneu, doar daca te paste norocul sa incerci sa citesti ambalajul si sa te uiti la compozitia acestor prajituri. Poti ajunge sa constati, ca in afara de faina, zahar si inca vreo doua cuvinte, din celelalte cateva zeci de substane, nu reusesti sa pronunti nici jumate, dar sa le mai intelegi. Stai si te intrebi, cum naiba o prajitura banala poate avea atatea chimicate in ea? Si nu doar te intrebi, dar incepi sa cauti prin lista de ingrediete … Oare are faina? I-au pus oare cacao adevarata? Are zahar sau nus’ ce alt indulcitor?

Mai citesti de vreo cateva ori eticheta aia si simti ca stomacul incepe sa transmita cateva semnale creierului amortit … “oare ce mi-ai dat frate sa diger aici? … stai sa vezi ce zice nenea ficat cand va ajunge sa le proceseze”. Dupa care te uiti la copilul tau si iarasi ideile incep sa-ti solicite neuronii … “asta micu va manca toata viata din astea? … oare aceste chimicate sunt bune pentru un copil ca el?”.

La un moment dat simti ca vine un miros placut din bucatarie si te loveste alt gand napraznic … “oare acele chimicate s-au dus direct in viitoarea celulita a sotiei mele? … oare ridurile de unde apar inainte de timp?” si uite asa constati, ca doar citind o eticheta, pe care puteai s-o arunci la gunoi de altfel, incepi sa fii filosof, incepi sa gandesi, incepi sa-ti pui probleme si incepi sa constati ca acele substrante te vaneaza in orice ambalaj l-ai putea deschide. Si fiind filosof asa, incepi sa-ti mai pui o intrebare … “oare cum reusea bunica sa faca prajitura ei gustoasa doar cu cateva ingrediente de la tara?”

Voteaza -1 in top prostieVoteaza +1 in top prostie

Litera P

Bancuri seci

Cum te numesti, Domnule ?
- Petru Popescu .
-Si ce lucrezi ?
- Prepar pesti pentru pulverizat.
- Bine, dar ce anume operatii faci ?
- Pun pestele pe placi, potrivesc placile pe plite, pregatesc patru putini
pentru pestele prajit, pulverizez pasta produsa, pun pe pungi.
- Dar de ce vorbesti numai cu “P”?
- Poftim ?
- De ce vorbesti numai cu “P”?
- Pot pronunta pe P perfect perceptibil.
- Ei, asta e acum ! Pun ramasag ca la intrebarile mele vei gresi.
- Primesc.
- Pe cit ?
- Pun prinsoare pe patru poli !
- S-a facut. Spune-mi ce-ti place sa maninci ?
- Peste, pastravi, plachie, potirnici, piftie piperata,pirjoale, pastrama  papricas, papanas, porumbei, pui pane.
- Si ce vin bei ?
- Pinot, pelin, porto.
- Si ce desert ?
- Placinte, prajituri, pepene, prune, pere, portocale, piersici.
- Dar inghetata obisnuesti ?
- Putin profiterole, parfait .
- Spune-mi cum iti petreci timpul liber ?
- Primavara prefer plimbarile pe potecile padurilor, prin parcuri.
- Dar vara ?
- Pescuiesc.
- Si iarna ?
- Patinez.
- Te pomenesti ca poti sa-mi spui o poezie numai cu litera “P”?
- Pot.
- Asta nu o mai cred. Spune-o!

POEZIA POETULUI PETRU POPESCU:
“Prin pustiuri, peste pietre
Pasari, pilcuri pribegesc
Parasindu-si puii proprii
Pe pamintul parintesc.
Prima pasare,pilotul
Plescaia puternic pliscul
Plutea privind pamintul
Pajistea, padurea,piscul.”

- Bine ! Spune-mi textual ce i-ai spus nevestei cind ai plecat ?
- Paraschiva papusico, pentru prinz presara putin patrunjel pe potarnichi.
Pa!
- Vad ca am pierdut.
- Pardon, platesti patru poli pentru pierderea pariului.
- Platesc.
- Pune paralele pe portofel.
- Inca o intrebare.
- Poftim !…
- Ce adresa ai matale ?
- Prelungirea Popa Petrescu 4, parter, plecind prin Pingari, peste pod.

Voteaza -1 in top prostieVoteaza +1 in top prostie