Culmea prostiei » nou

Odata cu cererea tot mai mare pentru materialele ce contin sex, materiale vizibile din ce in ce mai mult peste tot, nu dorim ca sa nu fim “moderni” si sa nu fim in “pas cu timpul”, si va propunem un nou sondaj: Doriti sa adaugam articole despre sex?

Cititorii CulmeaProstiei.ro vor putea sa decida daca vor fi adaugate articole despre sex. Bineinteles ca, in cazul in care se va alege optiunea Da, nu vom neglija nici unul dintre sexe sau orientari sexuale.

De vreo câţiva ani suntem un stat democratic, unde prin constituţie ni se garantează dreptul la libera exprimare fără să încălcăm drepturile celorlalţi. Toate bune şi frumoase, suntem fericiţi, e ceva nou, mergem mai departe, dar s-a gândit cineva până acum realist, ce înseamnă lucrul acesta de fapt? Nu-mi propun să zic dacă democraţia e bună sau e rea, fiecare sistem nu este perfect şi are problemele lui, dar vreau sa ridic mai mult nişte probleme filozofice.

O să pornesc cu extremul. Democraţia dusă la perfecţiune sau la extrem, adică fiecare spune ce vrea şi eventual chiar face, este anarhie. Bineînţeles că anarhia ar crea haos şi ar distruge practic societatea. Pornind de la această idee, ca să nu devină anarhie, există un set de restricţii şi legi ca să mai oprească din această libertate de exprimare, de unde reiese că şi democraţia ar avea un sistem restrictiv.

O să merg pe democraţia normală. Într-o societate mare există mai multe minorităţi, care vor diverse drepturi. Exprimarea lor conform cu doctrina democratică este normală şi corectă. Totul este foarte bine când lucrul care-l vrea o minoritate convine majorităţii, dar ce se întâmplă când nu convine? Teoretic legea le permite şi pot să obţină acel lucru sau pot să ceară să fie legalizate acele drepturi. Ce face majoritatea atunci? Are vreo soluţie sau înghite orice lucru vrea acea minoritate? Ce se va întâmpla daca apare minoritatea violatorilor de minori (momentan nu permite legea)?

Merg iarăşi pe libera exprimare, sunt de acord, toate minorităţile îşi exprimă părerile şi se manifeste cum vor, încercaţi să vă exprimaţi voi ăştia mai majoritari că nu vă convine ceva la o minoritate, o să fiţi acuzaţi de fobie. De ce? Nu aveţi voie să spuneţi dacă nu vă place? Cum se rezolvă cazul ăsta? Cine are o dexteritate de comunicare şi negociere câştigă? Există loc şi pentru minorităţi care pot exploata financiar această portiţă, ca să obţină diverse drepturi suplimentare? Ce se întâmplă cu cei care nu au capacitatea de a-şi cere drepturile?

O să abordez problema invers acum. O societate trebuie condusă de lideri puternici şi deştepţi, dar aceştia sunt putini şi deci sunt şi ei o minoritate. Se poate ajunge ca această minoritate să nu fie acceptată de majoritate şi majoritatea având un procent mult mai mare de decizie să-i înlăture de la conducere, cine conduce atunci? Dacă scade calitatea conducătorilor, nu scade şi calitatea legilor pe care le adoptă? Degradează societatea treptat? O soluţie ar fi să pui forţat la locurile de conducere pe cei inteligenţi şi deştepţi, dar lucrul acesta deja nu sună a dictatura sau socialism? Care e soluţia?

O să complic şi mai tare problema: Ce e mai bine majoritatea să se conformeze cu minorităţile sau minorităţile să se conformeze cu majoritatea? Ca să opreşti conflictele dintre majoritate şi minorităţi, înveţi majoritatea cu minorităţile chiar dacă e împotriva şi le încalci unele drepturi lor sau impui un sistem unic conform cu majoritatea şi încalci drepturile minorităţilor? Nu e socialism? Mai ştie cineva ce e bine şi ce e rău cânt toţi au dreptate chiar daca au păreri radical opuse?

Indiscutabil, democtaţia are foarte multe avantaje, dar sunt multe întrebări la care probabil n-o să găsim răspunsurile şi mute probleme la care probabil n-o să găsim soluţii, răspunsurile rămân la latitudinea fiecăruia.

Prostia cu vizele pentru studenţii basarabeni şi vama dintre România şi Republica Moldova poate nu este prea bine cunoscută, dar există deja de multă vreme. Astăzi o să mă rezum doar la una dintre ele şi anume prostia cu vizele acordate studenţilor.

Pentru puţină lume e cunoscut faptul că viza de şedere în România la majoritatea studenţilor basarabeni expira pe 31 Octombrie şi pentru a o redeschide, dacă schimbi o facultate, este necesar avizul de studiu de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Cu acel aviz de la minister trebuie să pleci in Republica Moldova (din nou) şi la Consulatul României din Chişinău, la o coadă infernală, trebuie să-ţi  deschizi viza de şedere pe teritoriul României pe perioada anului următor.

Vizele pentru studenţii basarabeni

Cu toate că pare stupid, dar nu e cea mai mare prostie. Prostia cea mai mare este ca deşi la mulţi studenţi care demult ar fi trebuit să înveţe, începând cu 1 Octombrie şi la care expiră vizele de şedere în România încă nu au primit nici astăzi un răspuns de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu indicaţia de a se adresa peste încă două săptămâni ca să verifice rezultatul. Este o stupizenie mare de tot să ridici un aviz de studiu după 2 săptămâni de la expirarea vizei de şedere (nici nu mai poţi fi în ţară) şi capac la toate pe la mijlocul anului şcolar.

Mai pe scurt Ministerul Educaţiei şi Cercetării susţine învăţătura, la nivel internaţional, sub forma unei bătăi de joc şi nerespectarea unor drepturi banale ale oricărei fiinţe umane, dreptul la a învăţa.

Nu rareori sunt cazurile când la vizitarea unor site-uri web vi se arată tot felul de banere cu reclamă pe ele, colorate, frumoase şi animate, pline de mesaje de genul ‘Veniţi la noi’ sau ‘Cumpăraţi de la noi’. E de înţeles apariţia lor, multe din site-uri funcţionează pe baza acestor reclame pentru a putea fi accesate gratuit.

Şi atunci unde-i prostia? Bunica avea o vorbă pe care mi-o tot zicea: “ce-i mult strică”. Aşa este şi cu reclama  pe unele din site-uri. Am intrat recent pe un site de rezervare bilete de cinema online la un cinematograf din Bucureşti. Cât pe ce să mi se blocheze navigatorul până am ajuns sa rezerv biletele alea. Totul mergea ca un film în reluare regizat de reclamele dornice să apară în primul plan, reclame care mă năvăleau de sus şi din laterale. Dau un clic să trec la pagina următoare mai apare una, de data aceasta pe toată pagina. Un fel de experienţă web, dar perversă, o experienţă web în care nu mi se arată ce vreau eu, dar mi se arată ce î-mi afişează ei, un fel de nepăsare ascunsă faţă de preferinţele mele. E adevărat, poate să mi se spună: nu-ţi place du-te în altă parte, ceea ce am şi făcut.

Nu mi se pare corect ca la vizitarea unor site-uri să am nevoie de o conexiune la internet mai performantă sau de un calculator nou de ultimă generaţie. Din fericire avem un avantaj: putem alege.

Cine nu ştie televiziune, mai bine sa nu facă … deloc. Uitaţi-vă şi voi, nu mai comentez … nu am ce.

Le doresc un pic de minte, că succesul o sa vină de la sine.