Frumusete sau iluzie?

Suntem cu totii obisnuiti deja sa vedem prin reviste, ziare sau la televizor vedete, care arata perfect si ne fac sa ne simtim poate mai putin atragatori la simpla vedere a lor. Este cazul si este normal de a pune intrebarea: sunt aceste vedete cu adevarat frumoase sau sunt rezultatul unui machiaj reusit, a unor lumini corect pozitionate si a unor retusuri aduse asupra pozelor? Tot ce vedem, este frumusete sau este doar o iluzie, ca sa ne socheze sa cumparam acea revista, sa cumparam produse de infrumusetare sa ne facem operatii estetice, etc.?

Intrebarile de mai sus bineinteles ca pot starni controverse, deoarece oarecum pun la indoiala perceptia noastra asupra mediului care ne inconjoara, care oarecum incearca sa-l redefineasca. Nu sunt de negat nici consecintele acestui fenomen: persoane care apeleaza la operatii plastice, pentru ca nu sunt ‘perfecte’, persoane care apeleaza la tot felul de steroizi si suplimente, ca sa arate la corp ca cei ‘din filme’, barbati si femei care divorteaza, ca sa gaseasca un ‘ideal’ si multe alte situatii, care fac o persoana sa se simta nesigura si sa apeleze la ceva ‘mai bun’. Cum este definit conceptul de frumusete? Trebuie sa-i aliniem pe toti conform unor criterii de frumusete definite prin media sau frumusetea exista si sub alte forme?

Ca sa intelegem ce se poate face si cat de mult se poate schimba felul cum arata o persoana prin tehnici moderne (de machiaj), o sa prezentam o simpla poza:

Frumusete sau iluzie?

Poza ‘perfecta’ s-a primit prin aplicarea unui machiaj artistic, coafare si retusare poza. Putem sa vedem cat de mult poate fi schimbat modul in care poate fi prezentata o anumita persoana si sa incerci sa te compari cu o poza prelucrata, este un lucru fara sens. Ca sa intelegeti si mai bine, odata cu evolutia calculatoarelor si a programelor de editare imagini, majoritatea pozelor cu persoanele prezentate in reviste si ziare sunt prelucrate.

Ca de obicei solutionarea trebuie sa fie undeva la mijloc si problemele incep sa apara, cand se exagereaza prea mult in cautarea unei perfectiuni care de multe ori nu exista.

Voteaza -1 in top prostieVoteaza +1 in top prostie

Libera exprimare

De vreo câţiva ani suntem un stat democratic, unde prin constituţie ni se garantează dreptul la libera exprimare fără să încălcăm drepturile celorlalţi. Toate bune şi frumoase, suntem fericiţi, e ceva nou, mergem mai departe, dar s-a gândit cineva până acum realist, ce înseamnă lucrul acesta de fapt? Nu-mi propun să zic dacă democraţia e bună sau e rea, fiecare sistem nu este perfect şi are problemele lui, dar vreau sa ridic mai mult nişte probleme filozofice.

O să pornesc cu extremul. Democraţia dusă la perfecţiune sau la extrem, adică fiecare spune ce vrea şi eventual chiar face, este anarhie. Bineînţeles că anarhia ar crea haos şi ar distruge practic societatea. Pornind de la această idee, ca să nu devină anarhie, există un set de restricţii şi legi ca să mai oprească din această libertate de exprimare, de unde reiese că şi democraţia ar avea un sistem restrictiv.

O să merg pe democraţia normală. Într-o societate mare există mai multe minorităţi, care vor diverse drepturi. Exprimarea lor conform cu doctrina democratică este normală şi corectă. Totul este foarte bine când lucrul care-l vrea o minoritate convine majorităţii, dar ce se întâmplă când nu convine? Teoretic legea le permite şi pot să obţină acel lucru sau pot să ceară să fie legalizate acele drepturi. Ce face majoritatea atunci? Are vreo soluţie sau înghite orice lucru vrea acea minoritate? Ce se va întâmpla daca apare minoritatea violatorilor de minori (momentan nu permite legea)?

Merg iarăşi pe libera exprimare, sunt de acord, toate minorităţile îşi exprimă părerile şi se manifeste cum vor, încercaţi să vă exprimaţi voi ăştia mai majoritari că nu vă convine ceva la o minoritate, o să fiţi acuzaţi de fobie. De ce? Nu aveţi voie să spuneţi dacă nu vă place? Cum se rezolvă cazul ăsta? Cine are o dexteritate de comunicare şi negociere câştigă? Există loc şi pentru minorităţi care pot exploata financiar această portiţă, ca să obţină diverse drepturi suplimentare? Ce se întâmplă cu cei care nu au capacitatea de a-şi cere drepturile?

O să abordez problema invers acum. O societate trebuie condusă de lideri puternici şi deştepţi, dar aceştia sunt putini şi deci sunt şi ei o minoritate. Se poate ajunge ca această minoritate să nu fie acceptată de majoritate şi majoritatea având un procent mult mai mare de decizie să-i înlăture de la conducere, cine conduce atunci? Dacă scade calitatea conducătorilor, nu scade şi calitatea legilor pe care le adoptă? Degradează societatea treptat? O soluţie ar fi să pui forţat la locurile de conducere pe cei inteligenţi şi deştepţi, dar lucrul acesta deja nu sună a dictatura sau socialism? Care e soluţia?

O să complic şi mai tare problema: Ce e mai bine majoritatea să se conformeze cu minorităţile sau minorităţile să se conformeze cu majoritatea? Ca să opreşti conflictele dintre majoritate şi minorităţi, înveţi majoritatea cu minorităţile chiar dacă e împotriva şi le încalci unele drepturi lor sau impui un sistem unic conform cu majoritatea şi încalci drepturile minorităţilor? Nu e socialism? Mai ştie cineva ce e bine şi ce e rău cânt toţi au dreptate chiar daca au păreri radical opuse?

Indiscutabil, democtaţia are foarte multe avantaje, dar sunt multe întrebări la care probabil n-o să găsim răspunsurile şi mute probleme la care probabil n-o să găsim soluţii, răspunsurile rămân la latitudinea fiecăruia.

Voteaza -1 in top prostieVoteaza +1 in top prostie