Culmea prostiei » reclame

Nu trebuie sa cautati termenul Inteligenta prosteasca, pentru ca este inventat de noi, ca raspuns la un anumit tip de comportament in societate. Pe parcursul a cativa ani de studiu a prostiei, am ajuns sa facem si teorie pe seama acestui subiect.

Inteligenta prosteasca o sa o denumim ca orice forma de prostie, mascata sub ideea de inteligenta.

O sa dam cateva exemple, in special din domeniul comercial, pentru ca acolo s-a inregistrat cel mai mare progres al acestui fenomen.

Englezul avea o vorba “Nu sunt atat de bogat incat sa cumpar lucruri ieftine”. Probabil va intrebati, ce lagatura are inteligenta prosteasca in domeniul comercial cu aceasta zicala. Ca sa o explicam, o sa dam cateva exemple:

• Cumpar alimentele cele mai ieftine (dar nu stiu cat o sa ma coste sanatatea pe urma, de la chimicatele din alimente)
• Imi iau masina super-scumpa ca sa fiu si eu smecher (daca nu esti milionar, bani cheltuiti inutil, in ziua de azi sunt foarte bune si masinile “medii” … sau daca nu iti iai deloc si mai faci putina miscare, poate mai castigi vreo cativa ani de trait in plus.)
• Cumpar tabloul cel mai ieftin (este zero ca arta, nu costa nimic la revanzare, nu sustii un artist adevarat si mai dai si bani)
• Cumpar mai multe ca sunt ieftine (care probabil se vor defecta mai rapid decat un produs “bun” si pana la urma tot produsul bun va fi cumparat, doar ca bani cheltuiti si pe produsele ieftine)
• Mananc fast-food ca este mai gustos (pentru ca are un chimicat in el, care iti da aceasta senzatie, iarasi vor aparea costuri de sanatate in timp)
• Iau pastile de slabit, ca sa slabesc rapid si sa fiu frumoasa (care probabil nu vor rezolva problema decat temporar, dar cu probleme in plus de sanatate si efecte secundare).
• … si multe alte exemple

Reclamele comerciale (de orice tip), degradarea invatamantului, informatiile false, etc. au contribuit foarte mult la aparitia acestui fenomen. Pentru un om simplu, care este preocupat zilnic de activitatile lui care nu se mai termina niciodata, este foarte greu sa-si dea seama care sunt implicatiile si consecintele reale in contextul in care se ia o astfel de decizie “pseudo-inteligenta”.

De obicei oferim un sfat la sfarsitul fiecarui articol de acest tip, insa in cazul acesta este mult mai complicat si doar studiul si cunoasterea va pot salva de “inteligenta prosteasca”. De multe ori este foarte dificil sa-ti dai seama unde era “smecheria” si aceasta “inteligenta prosteasca” apare involuntar.

Inevitabil trebuia sa ajungem si la problema telefonului mobil scump: necesitate, prostie, snobism sau combinatii intre cele mentionate?

Ne propunem sa analizam “la rece” aceasta problema, nu sa ne ghidam dupa diverse articole sau pareri auzite nu stiu pe unde, deoarece de multe ori acele idei pot fi doar o reclama si sa nu reprezinte neaparat o realitate. O sa vezi in multe bloguri articole, mai mult sau mai putin platite, cu indivizi ca tine, care poseda sau “au pus mana” pe acel tip de telefon si care oarecum se joaca cu tine si te fac invidios ca nu poti sa-ti permiti si tu unul. De multe ori acele telefoane, au o serie de functionalitati, de care probabil nici nu stiai sau de care probabil nu o sa ai nevoie niciodata, dar care par atat de high-tech si tentante pentru tine.

Ca sa nu existe neintelegeri, prin telefon mobil o sa intelegem atat telefoanele mobile “obisnuite” cat si celte de tip “SmartPhone”.

Ca sa fie si mai clara ideea, trebuie de concretizat ca, in continuare prin “telefon mobil scump” o sa ne referim la telefoanele, care costa mai mult de cateva sute de euro. Este posibil, ca fanii tehnologiei sa afirme faptul ca tehnologia costa scump, dar noi o sa ne referim la alt aspect si anume, daca cu adevarat avem nevoie de “acea tehnologie” intr-un telefon mobil (de asemenea trebuie de luat in calcul si cazurile in care unele telefoane sunt vandute la preturi foarte mari si nejustificate).

Pentru ca sa fie un articol si mai deschis, o sa descriem pe rand motivele principale pentru care cineva ar cumpara un telefon mobil scump si fiecare va decide pentru el ce este bine si ce nu…

Peste tot, la vanzatorii de pastile de slabit sau ceaiuri de slabit, o sa gasiti sloganul “slabit natural” sau “slabit naturist“, sau “alege sa slabesti sanatos”, sau orice altceva care are in slogan cuvantul “sanatos” sau “natural”, pentru ca sunt niste cuvinte, care dau bine. Prin utilizarea acestor cuvinte, comerciantii se folosesc de situatia dificila a unor sarace femei, care nu chiar cunosc cu adevarat “substantele active” din acele “medicamente” si apeleaza la acesta metoda de slabit prin diverse pastile, ceaiuri, shake-uri, etc., cu increderea ca este o metoda sanatoasa.

Exista si o problema de fond in toata povestea aceasta. Cel mai grav este faptul ca ne-am obisnuit (sau ne-au obinuit astia cu reclamele) ca “pastilutele” sunt ca “bombonelele”, de diverse culori, “dulci” si “dragalase”. Iai o “pastila” si “totul se rezolva”. Este adevarat si indiscutabil, ca daca nu ar exista medicamentele multe vieti s-ar pierde si nu ar fi posibil de tratat multe boli grave, dar trebuie de stabilit o limita, cand cu adevarat sunt necesare aceste pastile si cand sunt luate “din capriciu” sau “ca asa ti-a spus cineva la televizor”.

O pastila, luata fara o reteta de la un medic specialist, nu este o bomboana si nu este “inerta” la corpul unui om. Dupa ce este luata acea pastila, ea inevitabil va produce o “actiune” in corp, in dependenta de substanta activa din ea, deci va face “ceva”. Acel “ceva” poate sa se intample pe loc sau cel mai des, se poate intampla peste o perioada lunga de timp. Intrebarea este daca doresti sa-ti faci acel “ceva” corpului tau? (o lasam ca tema de casa).

Nu, nu este vorba de toti blogerii si de toata blogosfera din Romania dupa cum multi probabil s-ar aprinde, ci doar despre o mica parte din blogeri, care sustin sus si tare una si fac exact lucrul pe care zic ca nu-l fac sau neaga adevarata lor provenienta. La tipul acesta de blogeri le-am zis blogeri clovni sau clovneri, pentru felul in care pot fi hazlii dupa modul in care abordeaza problema si se ascund ca soriceii dupa propriile principii.
Cum identificam acesti blogeri clovni?
Identificarea acestor blogeri de obicei este simpla. Recent citeam ceva pe un blog in care cineva alaturi de o poza cu cateva produse (de fapt tot blogul era plin de poze si prezentare produse), se jura ca nu face bani din blog si nu este de acord cu acest tip de blogging. Pana la urma nu ar fi o problema, dar de ce trebuie sa pari clovn si sa prezinti o informatie falsa?
Un alt caz, care se observa des, sunt blogerii sau chiar grupuri de blogeri, care de fapt sunt persoane angajate la anumite firme si care posteaza mesaje sub forma de ‘blog personal’, prezentand anumite articole, care de multe ori sunt cumparate sau prezinta reclame la ...Citeste »

Era un vechi proverb pe la noi “lauda de sine, nu miroase a bine”, proverb de care se face abstracţie sau de multe ori poate chiar nici nu se ştie. Probabil deja toată lumea este familiară cu reclamele de tipul “Numarul 1 în lume!”, “Cel mai bun!”, “Cel mai iubit de clienti!”, “Cel mai tare din parcare!”, etc. Problema la aceste reclame este că la un moment, chiar şi la acelaş tip de produse există mai multe “cele mai bune in lume“.
Desigur există şi lucruri care să fie cele mai bune sau cele mai tari, dar acele lucruri trebuie să fie recunoscute de o autoritate mondială, care să reprezinte toate naţiunile pentru a declara produsul cel mai bun din lume. Din câte se ştie încă nu există aşa ceva. La fel se aplică raţionamentul şi pentru celelalte cazuri.
Aceste declaraţii necesită o atenţie foarte mare, data viitoare eschimoşii s-ar putea să nu fie de acord cu ele … cine ştie … daca nu au televizor la Polul Nord?