Mă uitam ieri la ştiri la TV şi mergea un reportaj despre criza de ingineri. Nimeni nu se mai duce la facultăţile alea de la Politehnica şi toţi aleg profesii mai moderne şi actuale.
Să ajung şi la prostie, vorbeam cu cineva oarecum reprezentant al domeniului în care activează şi printre altele mă întreabă ce meserie am, la care eu fără să mă gândesc mult i-am zis ca am diploma de inginer.
În momentul următor am primit o privire superioară şi de dispreţ de la respectiva persoană (recunosc că s-a abţinut s-o arate).
Pe moment am rămas nedumerit, mă simţeam din categoria aia cu fraierii care învaţă ca proştii şi noi ăilalţi facem banul.
Dar vreau sa nu rezum la mine articolul, am folosit doar exemplul. O societate nu se poate baza doar pe cumpărare/vânzare şi nu doar pe vânzare în ţară, dar şi în export. Şi la export chiar trebuie să avem ceva al nostru, ceva competitiv pentru piaţa de acolo, ceva construit sau inventat de oameni de ăştia tip “inginer”. Exporturile ne aduc bani şi o duce poporul mai bine.
Ca o generalizare la toate astea, problema nu este doar cu inginerii, sunt şi cu oamenii de valoare din toate domeniile care ne pleacă. Cu ce o să rămânem? Cu cât o să plătim un medicament inventat de un profesor român în străinătate şi vândut tot la noi? Unde ne ducem? Sunt niste probleme pe care trebuie să ni le punem de pe acum, sunt nişte probleme la care trebuie să răspundă cei care ne conduc, să nu ne trezim prea târziu, să ştim ce lăsăm la copii noştri ca moştenire.